Ia nu mai stati cuminti

Sunt departe de tara si ma uit uluit la circul asta cu scrisoarea Julietei catre Romeo, la povestile astea cusute cu ata alba, la faptul ca din 10 august pana acum se pune batista pe tambal ca in iunie ’90. Este ultimul asalt impotriva brumei democratice care s-a asternut cu mari sacrificii si cu o bucatica de miracol dupa ’90.

Nu se poate nene, astia sunt prea prosti, astia sunt repetentii aia din ultimele banci, sunt smecherasii care isi inghiteau vorbele cand erau ridicati in picioare de profesori atunci cand erau ascultati!

Sunt o gasca ce pare interminabila, de nici macar semidocti, de cretini patentati, cu mult tupeu, care se pregatesc de asaltul final. Iar eu banuiesc ca asaltul lor final este bine pus la punct, dar de altcineva. Nu de ei, ca sunt prea prosti precum ziceam. Astia in lumea reala nu ar fi in stare sa treaca strada singuri, d-apai sa conduca un minister sau o tara.

Vor sa ne convinga pe toti oamenii normali din tara asta ca ei sunt mai multi. Ca asta e trandul, si ca numarul lor ar putea fi argumentul suprem, ca vremea noastra s-a scurs si ca intram intr un fel de a doua  “dictatura proletara”, asa cum ei spera sa revendice ideologic sintagma aia folosita de comunisti in ’47. Dictatura aia a maselor de puturosi incompetenti si revoltator de oportunisti, care au trimis profesorii, inginerii, militarii si medicii la munca de jos, asta daca nu le-au inventat legi prin care sa-i bage la inchisoare politica.

Asta ne asteapta daca stam cuminti. Este o lupta. Suntem in plin razboi, poate si mai perfid decat razboiul ala mondial  in care au murit oameni ucisi de gloante si proiectile de artilerie, ori aruncate din cer de aviatie. Este tot un fel de razboi mondial, dar acum se numeste razboi hybrid si el tot de la est vine. Sigur, veti spune ca al doilea razboi a fost inceput in septembrie ’39 de nemti, dar sa nu uitam ca invazia Poloniei a fost la intelegere cu Stalin.  Atunci, dupa Dictatul de la Viena care ne-a rapit nordul Transilvaniei, sansa noastra a fost alta si aici ma gandesc la oamenii in carne si oase, generatia aia care avea 20 de ani in ’40, acei oameni care au luptat la Odessa, Stalingrad, la Bucuresti, la Oarba de Mures si la Budapesta pana departe in Cehoslovacia. Acea generatie a bunicilor a fost salvarea noastra, asa cum generatia tatilor lor de la 1917 a fost propria lor sansa  de a mai avea o tara.

Dupa ce am scapat cat de intregi se putea, cu Basarabia furata iar de rusi, dar cu Transilvania negociata la sange cativa ani dupa razboi, a venit cu adevarat tragedia cea mai mare: comunismul  experimentat deja de rusi de 30 de ani ( cam cat a trecut de la Revolutie pana astazi), pana la momentul asa zisei zile a Victoriei din 9 mai 1945. Atunci a inceput o depreciere deliranta, o rasturnare a valorilor, o dictatura prostilor, si doar Dumnezeu ne-a ajutat sa nu moara  filonul sanatos al neamului…

De fapt, sanatatea natiei a fost mentinuta  atata cat au mai supravietuit pe ici pe colo marile figuri interbelice care au facut prozeliti in toate domeniile: inginerie, invatamant, medicina si nu in ultimul rand cultura, amintindu-mi din facultate de pilda, ca am avut profesori care la randul lor au fost instruiti de Jora, Craciun, Alexandrescu si Cella Delavrancea. Asa s-a mentinut natia, prin lumina transmisa peste timp de la generatia inceputului de secol.

Acum din pacate, prozelitii despre care vorbeam au cam ajuns si ei la capatul vietii si ce s-a intamplat de la inceputul anilor ’90 incoace, in educatie si in cultura de masa, a fost o alta lovitura de gratie, iar efectele ei se vad abia acum. O multime de oameni tineri fara repere, ingropati in propria mediocritate si lipsa de informare si o alta multime, de oameni intre 55 si 70 de ani, care nu s-au putut adapta schimbarii de dupa ’90, neintelegand ca raul pe care l-a facut mafia postcomunista nu poate albi sau justifica nicicum crimele comunismului.

Ceausescu a fost un bolsevic la origini, care a impuscat cu mana lui tarani la colectivizare, dar care in perioada-i de glorie s-a razvratit impotriva ursului de la rasarit si a avut o inteligenta nativa in a gestiona politica externa, dar a avut si meritul de a se fi inconjurat de consilieri si profesionisti bine pregatiti. A ramas totusi in constiinta publica ca un mare patriot, asa cum a fost el un criminal murdar de sange pe maini…Toti oamenii astia adusi cu autobuzele de PSD ALDE cred ca au acest profil, de nostalgici ai lui Ceausescu cel bun, care oricum a fost mai bun ca Dej si ca tatucul lor Stalin. Pe Ceausescu cel rau, ni-l amintim cu totii astia trecuti de 40 de ani, ne amintim ciudatul deceniu dintre anii 1979 si 1989, cand a venit din Coreea si a inceput sa darame biserici si cartiere intregi ca un scelerat, cu o singura miscare a mainii…

Cu toate astea opinez ca nu este totul pierdut, pentru ca in mod miraculos, cu tot regresul asta general care a inceput cu Lambada si Isaura in 1990, au cresut si copii frumosi prin grija exclusiva a parintilor, cei care au pastrat mult din filonul ala miraculos al romanilor adevarati si educati. Copiii astia sunt forta de acum, forta de care le e cel mai frica hotilor si toapelor de rit nou, sunt cei care au cresut in Uniunea Europeana, sunt cei care au putut vedea ce e dincolo de cortina asta de fier, e drept, o cortina inca vizibila si ruginita de 30 de ani. Sunt cei care stiu ca unitatea da puterea si care nu mai au in sange frica aia ancestrala, teama de a spune adevarul.

In decembrie ’89 cineva scria pe o pancarda “ Copiii nostri vor fi liberi”, iar asta se vede acum foarte clar! Copiii nostri sunt mai liberi ca niciodata sa spuna  tot ceea ce parintii nostrii nu au avut curaj! Titlul unui cantec abia nascut in aceste zile fierbinti va indeamna sa fiti liberi , caci de vorbesti in soapta, scalvia te asteapta.

Asa ca… ia nu mai stati cuminti

10 August.

10 august, spre seara. Bucureștiul fierbe, iar sute de mii de oameni sunt pe încă pe drum, vin din toate colțurile țării și ale Europei sa și ia Romania inapoi. Nu a mai fost mirosul asta de Revoluție din ‘89. Atunci au fost câteva zeci de mii de oameni care au ieșit la sacrificiu in fața gloanțelor in Timișoara, București și Cluj. Au fost câteva zile in care acești oameni au fost cei mai curajoși din Romania, știind ca ori mor, ori intra la pușcărie pe viață, dacă nu cade comunismul.

Sistemul de propaganda unul post stalinist, era chiar mai puternic decât acum, deși paradoxal, astăzi sistemul pare mult mai nociv și mai eficient pentru ca între timp au apărut televiziunile de știri, folosite ca adevărate arme chimice.

Acum sunt mult mai mulți oameni dispuși sa iasă “la bătaie”, și slavă Domnului că cel puțin la nivel teoretic comunismul a murit și nu se va mai putea (sper) întoarce vremea in care forțelor de ordine sa li se poata ordona sa execute foc împotriva propriului popor.

Din păcate – și aici fac o paranteza – pe cât de multă încredere am în buna credință a protestatarilor, pe atât de sceptic sunt in ce privește conștiința unora dintre jandarmi, pe care i-am văzut cu ochii mei in acest an, cum au avut atitudini disprețuitoare fata de demonstranti, atitudini cu mult schimbate fata de cele din Februarie 2017 după OUG 13, când au fost profi și foarte civilizați. Între timp parca au apărut alți jandarmi, parca au fost selectionați, parca au fost căutați ăia din tabăra celor care erau convinși că #rezist e o chestie indezirabila. Am fost in Piața Victoriei și la protestele împotriva corupției despre care se spune ca ca sunt revendicate de #resist, dar și la Congresul PSD din Martie și mai ales la Mitingul tricouri albe PSD ALDE și vreau sa afirm cu toată puterea că nu se pot compara între ele. Mitocanii din Parlament și in multe cazuri condamnatii penal, nu vor înțelege niciodată că oamenii de o anumită factura nu au nevoie de mobilizare și autobuze ca sa creadă in victoria binelui și a bunului simt! Langa cei care au protestat o iarna întreaga in fata Guvernului m-am simțit ca in familie, as fi făcut Crăciunul și Revelionul cu ei. Langa cei aduși cu sutele de autobuze m-am simțit ca la mineriada, langa niște oameni manipulați care nu știau despre ce este vorba acolo unde au ajuns, si care au venit in mod tragic pentru câteva zeci de lei, apa si un sendviș… Este sub cuvânt de onoare, ceea ce am văzut cu ochii mei și ceea ce am simțit. Și am mai văzut actori și politicieni scelerați precum Costel Constantin, duamna Firea și rusofilul ăla cu coada (că-mi scapă numele lui acum), care s-au comportat ca niște adevărate canalii, incitând la violență și spunând povesti despre Statul paralel pe care nici ei nu le credeau, povesti care oricum ii priveau prea puțin pe amărâții ăia aduși cu forța, care poate nu au văzut niciodată 1000 de euro la un loc, darămite milioane de euro! După ce am văzut așa o prostituție pe scenă și atâția interlopi printre oamenii simpli dar manipulați, mi-a venit sa vomit și am plecat filmând uluit șirul de autobuze care se întindea până jos la Berzei, am mai scris atunci.

Sa nu creadă cineva ca ii disprețuiesc pe oamenii aduși, fix ca la ruși, vorba cântecului… Acei oameni sunt niște oameni mințiți, prostiti, folosiți, ținuți “desculți” pentru că doar niște oameni dezinformați și fără orizont vor putea fi ținuți “prizonieri” in propriile vieți. Sunt oameni care poate ca nu au avut curaj sau nu au putut sa ia drumul străinătății, așa cum au făcut o celelalte milioane care astăzi vin spre clădirea Guvernului.

Deja sunt răniți in Piața Victoriei și se spune in presă că s-au folosit gaze lacrimogene. Asta arată ca bătălia va fi pentru prima dată pe viața și pe moarte.

Dar diferențele între decembrie 1989 și august 2018 sunt unele importante. Masa de oameni este formată majoritar din cei care nu au trăit in comunism. Oamenii ăștia sunt generația celor cărora nu le e frică, sunt generația celor cărora nu li s-a spus că e bine sa vorbească in șoaptă, ori sa asculte pe ascuns Europa liberă. Aceasta generație este cea care poate să facă schimbarea, pentru că acești tineri au fost și au văzut cu ochii lor toată Europa și toată lumea, unde lucrurile funcționează și unde exista un bun simț de care politicienii noștri sunt străini. Clasa noastră politică este cea care minte cu o nerușinare greu de închipuit, ii minte și pe oamenii simpli de acasă, dar și pe cei din organismele europene cărora le trimit în Parlament oameni ca Dancilă sau Grapini.

Este cumva un moment 0. Așa cum a fost in 21 decembrie 89, când Ceaușescu mai punea o suta la salariu cum punea Dragnea aseară pensii la televiziunea unde de câțiva ani incoace rulează filme SF ca și la Antena 3. Aici e alta discutie separată, despre transformarea incredibila a unor fosti jurnaliști, în mâncători de excremente astăzi.

Și tot astăzi, eu cred că se joacă Romania la masă. Și mai cred că binele va învinge. Las mai jos un clip pe care l-am făcut luna trecută cu Aliații și cu Alin Dincă, vocea de la Trooper. Este crezul nostru de artiști care spunem că intr-adevăr corupția ucide și mai este și un tribut și pentru fostul meu coleg Cristi Pațurcă, dar și pentru Vali Sterian, artiști de la care am învățat ce înseamnă forța cuvântului, a cântecului și mai ales a exemplului personal. Adică ori spunem adevarul ori ne lăsam.