61 de ani de la Revoluția din Ungaria

Revoluția din Ungaria, cea mai însemnată mișcare anticomunistă, petrecută la doar 11 ani după razboi, a tras primul mare semnal de alarmă față de regimul criminal impus de Moscova. Din păcate mișcarea a fost înăbușită cu arme și tancuri, dar asta nu a stins dorința de libertate a oamenilor… Și nici demnitatea nu le-a putut fi confiscată, nici cu amenințări nici cu ani grei de pușcărie, așa cum s-a întâmplat și la noi cu studenții care au fraternizat cu eroii din Ungaria. Demonstranții, fie că s-au aflat la Budapesta, București sau mai ales la Timișoara, oamenii le-au arătat rușilor ca teroarea nu-i va supune. La noi, la Timișoara, unul dintre ofițerii veniți pe tancuri cu rușii in ‘44, Marin Dragnea – fiind deja colonel si comandant de garnizoană – a dispus arestarea sutelor de studenți care au protestat împotriva invaziei ruse din Ungaria. În acel lot de arestați se afla și Președintele Asociației Foștilor Detinuti Politici Octav Bjoza și alți oameni care trăiesc și pot depune oricând mărturie. Până când cei care au făcut astfel de crime sunt încă în capul mesei, nederanjați de nimeni, iar victimele stigmatizate și nereabilitate, câta vreme Dragnea a fost medaliat de Putin prin Ambasadorul rus de la București acum recent, câta vreme este încă cea mai importantă voce a Veteranilor de Razboi (menținută într-un mod artificial) iar foștii studenți arestați de el au pensie de trei ori mai mică, ar trebui sa ne fie cam rușine că acceptam asta. 

Respect acelei generații de tineri curajoși care s-au luptat cu mâinile goale împotriva celui mai cumplit regim politic, care iată nici astăzi nu a murit de tot.

Toma Arnauțoiu, cavaleristul din inima mea

Toma Arnautoiu a fost un strălucit ofiter de cavalerie, in armata regală in cel de al doilea razboi mondial. A făcut școala la Târgoviște, acolo unde a făcut-o și Nicolae Marinescu din Deva, mai mic cu o promoție decât Toma,  veteran de război, rănit grav la Oarba de Mureș și fost deținut politic, ca și Toma. Dar despre cavaleristul Nicolae Marinescu intr-un articol viitor.

Am cunoscut-o pe fiica marelui partizan,  pe doamna Ioana Voicu Arnăuțoiu, cu care am realizat un interviu difuzat la radio în sâmbăta mare acum câțiva ani, un interviu de referință între toate pe care le-am făcut la viața mea. Profesoara de muzică Ioana Arnăuțoiu a fost de o precizie chirurgicală, de o elegantă de a dreptul nobiliară și de un pragmatism care nu a lăsat nicio șansa idealismului meu care ma împingea în naivitatea de a crede că partizanii vor fi vreodată reabilitați. Dar și despre acest interviu voi mai scrie aici.

Acum 58 de ani, cam pe la ora asta, l-au împușcat pe Toma Arnăuțoiu canaliile de kominternisti, după ce au fost ajutați prin trădare de alți trepăduși, care s-au aruncat singuri la coșul de gunoi al istoriei. Poate unul dintre ultimii haiduci adevărați, luptător cu morile de vânt, a fost reprimat cinic, prin împușcare, unde altundeva decât la Jilava, acolo unde au murit atâția români mari… Toma și grupul de partizani Haiducii muscelului vor rămâne un mare exemplu de curaj și demnitate, pe care nu îl vor șterge toți ăștia care vor ca tinerii sa nu mai știe ca au fost odată Ioan Gavrilă Ogoranu, Toma Arnauțoiu, Gogu Puiu, Gheorghe Arsenescu, Gavril Vatamaniuc, Dabija, Motrescu, Șușman, Uță și atâția alții care i-au ajutat și care au riscat tot pentru ideea de libertate, așa cum a au făcut-o bărbații și femeile care au înfundat pușcăriile comuniste pentru ca i-au ajutat pe partizani, (cel mai cunoscut caz fiind acela al Elisabetei Rizea). Veșnică pomenire acestor bărbați și femei, care prin jertfa lor ne au arătat drumul în cinste si curaj, diferit total de cel învățat adesea în comunism ala plin de umili și lingușitori.

Fotografia este de la inaugurarea Monumentului Haiducii Muscelului și de la Sfințirea Crucii închinate tuturor celor care au fost exterminați sau au avut de suferit în în legatură cu grupul de partizani musceleni. Monumentul și crucea se află de langa Campulung Muscel, între oraș și Mausoleul de la Mateias. 

Aici aveți un link cu mai multe informații despre Toma Arnauțoiu.

Tudor Greceanu, un erou pe care mi as fi dorit enorm sa il cunosc

Să citești, să asculți despre asemenea oameni și fapte, ba chiar să-i vezi pe oameni filmați cum depun mărturie despre orori inimaginabile și să treci cu nepăsare mai departe, este exact ce vor puii vechilor torționari, să nu vadă niciodată asemenea povești in cărțile de istorie, acolo de unde ar trebui să învețe copiii ăștia prea grăbiți și ocupați de spinner și kendama.Episodul dedicat lui Tudor Greceanu din Memorialul Durerii

Crucea victimelor Mineriadei asezata in Piata Universitatii

Îl comemorăm pe cel mai mare ziarist al României, bădia Mihai Eminescu care a plecat în 15 iunie 1889, asasinat pe strada Plantelor părăsit de confrați! Din păcate după 101 ani, alți tineri au fost omorâți și schilodiți în 13-15 iunie 1990 și pentru că nu au fost destui ziariști curajoși care să se lupte cu hidra. Mi s-a spus astăzi într-un sms uluitor că am o fixație pentru subiecte legate de lupta anticomunistă și ca sunt probabil marcat de regimul comunist. În cinstea victimelor Mineriadei din iunie 1990 și spre „bucuria” celui care nu mai poate de grija mea și a subiectelor legate de partizani și de Memorialul de la Sighet, am fost la Universitate și am aprins o lumânare la crucea pusă de George Roncea. Amin!