Ce am văzut cu ochii mei sâmbătă, la Congresul din 10 martie

Am simtit nevoia sa scriu acest articol, sa  spun ce vad si ce simt in chiar primul minut in care am realizat ce opera marsava se punea in scena. Responsabilitatea oamenilor liberi care se pot exprima in on line este una din ce in ce mai mare, intr un mediu viciat, in care mass media este intr o proportie covarsitoare controlata, iar 80 la suta din oamenii Romaniei se uita la televizor si asculta din cand in cand radioul, inghitind pe nerasuflate gogosile otravite ale unor oameni care se dovedesc de multe ori fara constiinta si care propaga stiri neadevarate pentru confortul propriu si castigul imediat.

Am învatat în peste cei 20 de ani de jurnalism că dacă vrei sa afli adevarul, trebuie sa mergi sa vezi cu ochii tai. Priza directă nu minte niciodată, ca la sporturile de contact. Nicio relatare de la fata locului, nicio dezbatere cu invitați care jura ca nu fura si ca au văzut și au înțeles tot, nimic nu se compara, cum ziceam cu respirația din miezul evenimentelor, unde poți sa auzi ce vorbesc oamenii necenzurat, sa mirosi aerul de primăvara alterat de mitocani care put, iar asta nu-ți poate oferi nicio camera de televiziune.Am ieșit sâmbăta la 10 de pe post, de la radio, unde tocmai vorbisem despre lupta anticomunistă și ce am văzut eu langa Conservator? Niște tunuri de apa de împrăștiat manifestanții, chestie fără precedent după 89, după stiinta mea! Și exact langă locul plin de istorie si spirit, unde am învățat pe vremuri muzică de Bach și Mozart ori Palestrina, langa Universitatea de Muzica, o facultate care și ea a avut multi profesori băgați la pușcărie de comuniști in anii ’50, caci erau „vinovați de aristocratie și trebuiau pulverizați repede”… Și cine erau aia care băgau cultura la pușcărie in dimineața comunismului? Oamenii noi, clasa muncitoare care s-a văzut deodată pe cai mari cu oportunități nebănuite de căpătuiala! Un fel de oameni noi am vazut si eu pe strada in 10 martie 2018, inconjurand ca intr o blasfemie perfecta Palatul Regal.Apoi am văzut multă politie și Ion Campineanu închisă circulației, ceea ce m-a intrigat pentru ca mi-am adus aminte ca e Congresul PSD și ce era pe strada semăna prea tare cu ceea ce se întâmpla pe vremea lui Ceaușescu. Mai sus, in laterala Palatului Regal, saracu’ Corneliu Coposu era străjuit de jandarmi ca și atunci când trăia umilit de bestiile roșii… Trista parabola, nu? Iar in jurul Sălii Palatului puzderie de oameni din cu totul alt film decât se întâmpla sa fie sambata dimineața la ora aia in buricul Bucureștiului. Mii de „simpatizanți” aduși cu autocarele pentru Congres…Și așa mi-am căutat loc de parcare ca sa ma duc eu sa văd cu ochii mei ce-i pe-acolo.

Și m-am gândit conducând către Centru dinspre Conservator, ca ceea ce tocmai difuzasem la radio, foști studenți arestați și condamnați pentru crima de uneltire împotriva noi orânduiri, toată aceasta poveste neverosimila petrecuta in doar câțiva ani in care comunismul a fost un experiment sălbatic, grotesc, de pe urma căruia cu toții am rămas cu răni adanci, răni pe care vestul nu are cum sa le înțeleagă…

 

Nu sunt multe de spus, imaginile sunt de ajuns. Ceea ce a fost înăuntrul Sălii Palatului a fost cu mult mai grav decât ceea ce m-a uimit pe mine ca „trotuarele e vii”.

Aceeași minciuna și forma fără fond, aceleasi autobuze, prefacatorie si tupeu de a ne jigni inteligenta cu tot felul de oameni needucați și care nu au habar de viața lor, dar de politica PSD ului?Ceea ce vreau sa spun este ca am simțit acel contrast de a dreptul suprarealist între oamenii pe care i-am întâlnit in 9 Martie, doar cu o zi înainte la București și Constanta, foști detinuti politici și urmași ai acestora, oameni de o calitate incredibila pentru vremurile de astăzi, care au ales fără ezitare calea surghiunului la care au fost supuși de ciuma roșie și golănia de a doua zi de la Sala Palatului. Eu nu fac politica, dar am dreptul la opinia pe care nu mi o poate nici impune si nici schimba nimeni. Ma intreseaza ce se întâmpla in politica, pentru ca ce sa vezi, ea ne hotărăște viața și viitorul. Ce dracu ma, voi chiar credeți ca o sa ne uitam la voi cum ne prostiti și cum faceți găinării d-astea?

 

 

Nu, nu o sa ne vedem de ale noastre cum vreți voi, fiindca spre deosebire de acum 28 de ani ne-au crescut copiii mari si incep sa se uite cu un fel de compasiune la noi… Si din acest motiv noi nu ne putem preface in continuare ca nu va vedem. Iar de aici ați început deja sa pierdeți.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *