Folk Bun la Rock FM, 10 februarie, cu Alexandru Andrieș

A treia venire a lui Andrieș la emisiunea de folk de la Rock FM a fost cadou pentru toți tinerii anilor ‘80-‘90, care au crescut cu umorul calin al lui Alexe, care asemeni unui luptător imaginar de Aikido, a trântit cu zâmbetul pe buze elefanți înțepeniți de regimul totalitar de după ‘45, minciuna, impostura, incompetența și altele asemenea. Toți acești coloși au fost zguduți de versurile așternute într-un fel aparent atât inofensiv, încât oamenii cenzurii comuniste erau puși în situații absolut fără ieșire. De altfel, surpriza mea a fost una de proporții, când am aflat chiar după terminarea emisiunii, că lui Andrieș nu i-a fost întrerupt niciun concert înainte de ‘90, deși îi era foame, somn, îl durea măseaua în fața dentistului ăla care nu-l lăsa să mănânce carne, ouă și lapte, ci abia la Cerbul de Aur s-a dat ordin sever prin ‘92 să se “tragă heblul” de către regimul Iliescu și doar actul voluntar al tehnicienilor din TVR a făcut ca actul de cenzură să nu fie îndeplinit!

În rest, Andrieș își trăiește vârsta pensiei tot ca la tinerețe, la concertele lui vin mulți studenți care pesemne au preluat ștafeta de la părinți și care duc mai departe relația asta magica dintre omul timid cu barbă și cu vestă, înconjurat mereu de muzicieni rasați și publicul acela mereu special, mereu cu un simț al umorului specific oamenilor smart.

Profesorul de arhitectură care a format generații multe de profesioniști cam în tot acest timp care s-a scurs din ‘90 până acum, a părăsit catedra cu sentimentul lucrului bine făcut, și cu bucuria de a se dedica aceleași descrieri a lumii în care trăiește, prin versul și muzica lui așa cum a făcut-o și până acum în cele peste 70 de discuri cine știe câte concerte.

Dincolo de faptul că a compus niște briliante adevărate când vorbim despre cântecele lui de dragoste, proaspătul ieșit la pensie rămâne campionul neegalat al unei dulci vânători de prostălăi ajunși într-o lume anormală să hotărască destine: Ceaușescu, Iliescu, Dragnea, Viorica, Firuța, Daia, Olguța și alte viețuitoare care abia acum se pot mândri cu ceva: că vor rămâne în istoria componistică excepțională a marelui Alexandru Andrieș!

La bună revedere, Alexe Andrieș.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *