Luni 30 Aprilie 2018, o emisiune cu două puncte finale: Contrapunct și Vasile Mardare. Dar și un debut curat trubaduresc, cât un mare semn de exclamare!

Ca în viață, când nu e pentru cine se pregătește, emisiunea de luni a gravitat în jurul loviturii de ciocan primite chiar dimineață, aceea a morții lui Vasile Mardare…

Făcusem un plan special, să vorbim despre marile speranțe din jumătatea anilor ’90, când pornisem la drum cu Dragoș Mirea, Dragoș Panțuru și Viorel Pițigoi și când marile scene ne cam făcuseră cu ochiul.

Aveam și un interviu cu Ilie Stepan care a cântat cu ProMusica la Țaran, la Club, și chiar un invitat surpriză, Ștefan (trubadur de meserie), cu o voce din aia pe care nu te saturi niciodată s-o asculți.

Și cum zic băieții la box, baaaaam! Lovitura de ciocan! A murit Vasile, la 47 de ani! Încă un film, prost și suprarealist, șocant în primele clipe, după telefonul cioclu. Nu era de ajuns că din cei patru membri ai Contrapunctului aveam să vorbim despre doi care au plecat la ceruri pe la 30 și ceva de ani fiecare, ca într-un blestem, iată a mai venit o moarte fulgerătoare a unui om, artist, care fusese invitat la Folk Bun cu exact o lună înainte, când ne-a lăsat pe toți înveșmântați într-un fel de candoare, de bunătate, ca un fel de delay de chitară, cântând și după plecarea lui din studio, când am rămas cu glasul sau cald în urechi și cu un soi de experiență care ne-a înobilat, ne-a lăsat mai buni… Am filmat probabil ultima lui piesă cântată în emisiune, iar acum am văzut că la final avea lacrimi in ochi…

A intrat în direct prin telefon și fratele lui de scena Adrian Beznă, moldovean și român mai singur de atunci, din ziua de luni 30 aprilie. Am redifuzat un fragment din emisiunea când Vasile a povestit cu umor despre proba lui de intrare în Cenaclu, pe când era adolescent și apoi l-am rugat sa cânte exact acel cântec de debut. L-am simțit atât de îndrăgostit de ceea ce face, cum stătea cu chitara cum stă soldatul cu arma la picior, încât am avut impresia ca ar fi în stare să cânte la orice oră din zi și din noapte cu aceeași pasiune.

Subiectul Contrapunct a căzut cumva pe planul doi și poate asta mi-a mai dat un răgaz să gândesc o altă ediție mai completă, cu mai multe întegistrari document. Piți, întemeietorul Contrapunctului alături de excepționalul violonist Dragoș Mirea, de Gabi Dimancea si de Marian Fianu, alias Steaua, a venit la fel de hotărât să demonstreze, că doar poate hazardul a făcut să nu stea acum confortabil pe un podium a celor mai bune voci din folkul românesc.

După încheierea emisiunii am primit un mesaj de la un domn, cunoscut al lui Piți, care revendică drepturile de autor pentru cel puțin două dintre piesele celebre ale Contrapunctului, pe care noi le-am orchestrat și cântat pe vremuri și despre care evident știam ca îi aparțin colegului nostru. Asta este însă o chestiune pe care cei doi o vor rezolva neaparat, până la o a eventuală doua ediție Folk Bun, despre Contrapunct.

L-am lăsat la finalul istorisirii pe Ștefan, un hunedorean pe care l-am cunoscut cu cinci zile înainte de emisiune și care m-a cucerit cu vocea lui de bas, încântând trecătorii de pe Lipscani, acolo la Banca Națională, pe unde trece lumea bună. Mă duceam marți către propriul concert, unde tocmai aveam de prezentat unul dintre cele mai bune proiecte pe care le-am făcut în ultimii 10 ani și am trecut pe lângă locul in care Ștefan cânta superb, amplificat cu tot tacâmul, așa cum vezi în marile Capitale ale lumii. Engleză impecabilă, voce a la Cohen, dar mult mai prezentă, m-a convins într-atât încât nu m-aș mai fi lăsat dus la propria reprezentatie🎙!

Așa ca m-am gândit să îi fac lui Piți o surpriză, iar pentru cei de acasă să fie șansa de a avea la emisiune două voci de excepție, un tenor și un bas.

Ștefan a fost luni seara în studio, a cântat și nu avea cum sa nu placă publicului cunoscător de muzici adevărate. Și unde mai pui ca era chiar ziua lui de naștere, a împlinit 41! Mulți înainte cu noroc și sănătate!

Cu acestea fiind scrise, am să vă dau și cheia de final: am scris în titlu că a fost o emisiune cu două puncte finale: Contrapunctul s-a sfârșit acum 20 de ani, iar Vasile Mardare a pus și el ultimul punct, în fatidica zi de 30 aprilie. Noi, restul nu suntem altceva decât niște puncte de suspensie, ca o iubire bibelou de porțelan, obiect cu existență efemeră.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *