Luni 30 Aprilie 2018, o emisiune cu două puncte finale: Contrapunct și Vasile Mardare. Dar și un debut curat trubaduresc, cât un mare semn de exclamare!

Ca în viață, când nu e pentru cine se pregătește, emisiunea de luni a gravitat în jurul loviturii de ciocan primite chiar dimineață, aceea a morții lui Vasile Mardare…

Făcusem un plan special, să vorbim despre marile speranțe din jumătatea anilor ’90, când pornisem la drum cu Dragoș Mirea, Dragoș Panțuru și Viorel Pițigoi și când marile scene ne cam făcuseră cu ochiul.

Aveam și un interviu cu Ilie Stepan care a cântat cu ProMusica la Țaran, la Club, și chiar un invitat surpriză, Ștefan (trubadur de meserie), cu o voce din aia pe care nu te saturi niciodată s-o asculți.

Și cum zic băieții la box, baaaaam! Lovitura de ciocan! A murit Vasile, la 47 de ani! Încă un film, prost și suprarealist, șocant în primele clipe, după telefonul cioclu. Nu era de ajuns că din cei patru membri ai Contrapunctului aveam să vorbim despre doi care au plecat la ceruri pe la 30 și ceva de ani fiecare, ca într-un blestem, iată a mai venit o moarte fulgerătoare a unui om, artist, care fusese invitat la Folk Bun cu exact o lună înainte, când ne-a lăsat pe toți înveșmântați într-un fel de candoare, de bunătate, ca un fel de delay de chitară, cântând și după plecarea lui din studio, când am rămas cu glasul sau cald în urechi și cu un soi de experiență care ne-a înobilat, ne-a lăsat mai buni… Am filmat probabil ultima lui piesă cântată în emisiune, iar acum am văzut că la final avea lacrimi in ochi…

A intrat în direct prin telefon și fratele lui de scena Adrian Beznă, moldovean și român mai singur de atunci, din ziua de luni 30 aprilie. Am redifuzat un fragment din emisiunea când Vasile a povestit cu umor despre proba lui de intrare în Cenaclu, pe când era adolescent și apoi l-am rugat sa cânte exact acel cântec de debut. L-am simțit atât de îndrăgostit de ceea ce face, cum stătea cu chitara cum stă soldatul cu arma la picior, încât am avut impresia ca ar fi în stare să cânte la orice oră din zi și din noapte cu aceeași pasiune.

Subiectul Contrapunct a căzut cumva pe planul doi și poate asta mi-a mai dat un răgaz să gândesc o altă ediție mai completă, cu mai multe întegistrari document. Piți, întemeietorul Contrapunctului alături de excepționalul violonist Dragoș Mirea, de Gabi Dimancea si de Marian Fianu, alias Steaua, a venit la fel de hotărât să demonstreze, că doar poate hazardul a făcut să nu stea acum confortabil pe un podium a celor mai bune voci din folkul românesc.

După încheierea emisiunii am primit un mesaj de la un domn, cunoscut al lui Piți, care revendică drepturile de autor pentru cel puțin două dintre piesele celebre ale Contrapunctului, pe care noi le-am orchestrat și cântat pe vremuri și despre care evident știam ca îi aparțin colegului nostru. Asta este însă o chestiune pe care cei doi o vor rezolva neaparat, până la o a eventuală doua ediție Folk Bun, despre Contrapunct.

L-am lăsat la finalul istorisirii pe Ștefan, un hunedorean pe care l-am cunoscut cu cinci zile înainte de emisiune și care m-a cucerit cu vocea lui de bas, încântând trecătorii de pe Lipscani, acolo la Banca Națională, pe unde trece lumea bună. Mă duceam marți către propriul concert, unde tocmai aveam de prezentat unul dintre cele mai bune proiecte pe care le-am făcut în ultimii 10 ani și am trecut pe lângă locul in care Ștefan cânta superb, amplificat cu tot tacâmul, așa cum vezi în marile Capitale ale lumii. Engleză impecabilă, voce a la Cohen, dar mult mai prezentă, m-a convins într-atât încât nu m-aș mai fi lăsat dus la propria reprezentatie🎙!

Așa ca m-am gândit să îi fac lui Piți o surpriză, iar pentru cei de acasă să fie șansa de a avea la emisiune două voci de excepție, un tenor și un bas.

Ștefan a fost luni seara în studio, a cântat și nu avea cum sa nu placă publicului cunoscător de muzici adevărate. Și unde mai pui ca era chiar ziua lui de naștere, a împlinit 41! Mulți înainte cu noroc și sănătate!

Cu acestea fiind scrise, am să vă dau și cheia de final: am scris în titlu că a fost o emisiune cu două puncte finale: Contrapunctul s-a sfârșit acum 20 de ani, iar Vasile Mardare a pus și el ultimul punct, în fatidica zi de 30 aprilie. Noi, restul nu suntem altceva decât niște puncte de suspensie, ca o iubire bibelou de porțelan, obiect cu existență efemeră.

Folk Bun cu Dan Chebac și Puiu Cretu, emisiunea din 28 August 2017, la Rock FM

Intr-o noapte de decembrie, chiar in ajunul Crăciunului, am petrecut câteva ore rare alături de Vali Sterian. Era anul 1999. Un an de cotitura in viața lui Vali, după accidentul groaznic in care fusese implicat in septembrie, când după o șicana in trafic a unui sofer de autobuz RATB, Vali a fost acrosat de autobuz și s-a oprit in clădirea de pe sensul opus. În urma accidentului și acum bizar in ceea ce privește vinovăția, au murit doi oameni, care se aflau in mașinile aflate pe sens opus și care au fost lovite de autobuzul RATB.

Revenind la noaptea de decembrie, Vali a rămas printre ultimii in seara de Ajun in Casa Eliad, cartierul general al folkului românesc in acea vreme. Și așa, am rămas la prima masa din stânga, de langa scena, noi, câțiva tineri și marele Vali Sterian, un pic mai ezitant și marcat de acea luna de zile in care a executat arest preventiv, o perioada care l-a măcinat teribil. Acum când scriu, realizez ca a fost al doilea Ajun de Craciun pe care l-am petrecut cu Vali, după cel din 1997, in noaptea in care am înregistrat cu băieții din Contrapunct vestita noastră piesa „Bulgări”! Dar despre asta am sa scriu alta dată!

Revenind, atunci in noaptea lui 24 decembrie 1999, atunci mi-a vorbit Vali pentru prima data despre Dan Chebac și caii lui liberi, zugrăvind-mi un tablou autentic:  „Dan cu cântecul lui senzațional și cu parul lui lung, Dan la care ne uitam toți cu admiratie si ravneam ca intr-o zi sa fim ca el”! Ei bine, de fapt el, Vali, ne spusese cum ne uitam noi acum la el, cu aceeași admiratie și cu speranța ca vreodată vom ajunge la performanțele, notorietatea și mai ales verticalitatea lui proverbiala!
   Au trecut 18 ani fără câteva luni de la episodul din Eliad. Eu aproape ca am ajuns la vârsta lui Vali de atunci, dar nici nu pot visa încă să ating nivelul de creație și performanța pe care le atinsese el la patruzeci și ceva de ani, și este adevărat ca după 2000, epoca folkului a început sa apună, dar asta nu schimba cu nimic evidenta. 

        Iată-mă acum, în anul de gratie 2017, la microfonul Rock FM, față în față cu Dan Chebac, unul dintre artiștii care l-au inspirat pe Vali in anii ’70, așa cum, ne-a dat el noua aripi la mijlocul anilor ’90! Am descoperit un om foarte echilibrat, cu simtul umorului, cu vocea „deosebit de odihnita” după 30 de ani de necantat, (asta a fost gluma preferata a serii de luni), dar dincolo de gluma, vocea lui Dan Chebac este una dintre cele mai bune voci care au trecut prin emisiunea Folk Bun, ceea ce explica iată și după atâta timp succesul uriaș  din anii de glorie. Un om pe care succesul nu l-a alterat, ba chiar mi-a mărturisit, a realizat ca e un pericol sa îți închipui ca dacă la un moment dat lumea te recunoaște pe strada și vorbește despre tine, e un pericol real sa crezi ca ești mai mult decât un simplu om, care la un moment dat a avut șansa sa se exprime prin muzica lui! 

„Asta nu e decât un cerc, lumea are mai multe cercuri, nu am crezut niciodată ca sunt mai cu moț, ca sint cocoțat pe acel piedestal pe care ești adesea ești tentat in tinerețea naiva pe aripile  succesului, sa crezi ca te-ai așezat acolo sus, și ca ți se cuvin mai multe decât unui om normal”!

   A plecat din tară în plină forța artistica, la 28 de ani, și poate ca Romania a pierdut un mare artist, dar sigur artistul a câștigat o viața liberă, intr-o Europa civilizata, fără tovarăși, securiști, defilări și milițienii care îl tundeau pe unde îl prindeau.

   Folk Bun de luni 28 august, a fost un moment istoric așa cum frumos comenta cineva pe Facebook, o restituire și o dovada ca atunci când un om își asumă, poate descoperi ca exista viața și după muzica și succes, și ca da, se poate jertfi o astfel de reușită după care alții aleargă toată viața și mulți ies pe locul 2, se poate jertfi o reușită spuneam, dacă miza este libertatea, libertatea de exprimare in primul rand și dreptul de a nu fi de acord cu vorbitul in șoaptă și cu aberațiile de care noi nici acum după 40 de ani nu ne am lecuit. 40 de când a plecat Dan și aproape 30 de când cică a picat comunismul. 
    

O alta întâlnire frumoasă a fost și aceea dintre Dan Chebac și Puiu Crețu, care s-au cunoscut personal chiar in studio, după o corespondenta pe internet, așa ca între artiști, Puiu fiind unul dintre puținii artiști folk ce includ in playlistul din concerte superbele cântece marca Dan Chebac, pe care le-am difuzat si noi luni! 

Ar mai fi de spus ca aceste cântece sunt reînregistrate și reorchestrate de un artist italian de mare anvergura Gianluca D’Alessio, care a gasit cheia unor aranjamente instrumentale absolut potrivite și de bun simt in opinia mea, iar asta dovedește măiestria orchestrală nu este la îndemâna oricui iar aici,  Dan Chebac a făcut o alegere potrivită cu felul sau corect de a se raporta fata de el însuși, de colaboratorii aleși dar și fata de public. Acesta, publicul, va fi de acum un pic mai bogat, iar albumul de restituiri ale unor cântece salvate după 40 de ani și puse in valoare va intra definitiv in istoria muzicii românești compuse pe verusuri si nu pe vorbe. 

Mulțumesc Dan Chebac, mulțumesc Puiu Crețu și va mulțumesc tuturor celor care ne urmăriți im fiecare luni seara la radio și pe fb. 

Și uite pentru ca nimic nu e întâmplator, acum când scriu aceste rânduri, Oliver Sterian împlinește o vârsta a deplinei maturității, la mulți ani Oliver, sa fie cu sănătate și nu uita ca te aștept in studio sa vorbim despre muzicile tale și ale dragului nostru Vali.